Ploaie de aur topit

                Ploua din cer cu aur topit...ploua asa in fiecare seara.Abia acum realizez cat de frumos este apusul soarelui.Mereu a fost asa de frumos sau astazi mi se pare minunat,pentru ca sunt fericita?Atat de cald,atat de duios e soarele care plange cu lacrimi de aur topit si se scufunda tot mai adanc in valurile carunte,in tipm ce eu privesc fascinata spectacolul de asfintit.

                    O feerie de culori inunda cerul:rosu,violet si oranj cu diferite nuante transformandcerul intr-o panza pictata parca de pensula unui pictor celebru.Rasfrangeri rosii se sfarma in licariri maruntecare tremura pe undele linistite ca niste coji de portocale.In valurile reci ca gheata se topeste un bulgare din cel mai pretios metal lasand in urma o aura de poveste.

                     Soarele,lacrima Domnului,cade intr-un somn adanc,ziua se sfarseste,iar umbrele se lasa incet imbracand natura intr-o mantie cenusie.Soaptele tainice ale vantului calator sporesc misterul acestor clipe pline de vraja.Adoarme soarele cu pleoape de raze dulci si totul parca e o fila rupta din cartile bunicii uitate de multi ani pe rafturi prafuite.

                    Simt cum semnul de ramas-bun al soarelui ma patrunde pana cand ma pierd in valuri ca un ghiocel intr-un ocean de zapada,ca un strop intr-o mare de iluzii.                        Incet-incet cerul devine negru ca un ochi intunecat,iar o mana nevazuta presara stele tremuratoare.Undeva,in departare,se vede luna care se pregateste de obisnuita calatorie prin vazduh.Urmeaza sa-si reverse linistita ei splendoare peste intreaga fire.Contemplu aspectul magic al peisajului invaluit in liniste si intuneric adanc si simt cum o stea ma atinge delicat cu genele.