Daca pleci maine...

           In urma ta a ramas doar ploaia,poate acolo se afla inima mea sau doar traiesc cu speranta asta.Pasii mei,intreaga mea fiinta alearga in penumbra noptii,se scalda in baltoace mari de apa,hainele ii sunt ude,lipite de corpul ei subtire,lipsit de vlaga,a uitat cine e,ce isi doreste acum,dar e libera si mai presus de toate e fericita!
           Ploaia a reusit sa ii acopere lacrimile,a sbulberat intr-o clipa chipul lui perfect,s-a asternut incet peste ochii lui calzi,albastri,ce reuseau sa o linisteasca in serile reci ale lunii decembrie;amintirile petrecute impreuna au fost clipele de pe scena unui vis realizat in intregime de imaginatia ei desavarsita,fiinta iubita neintelegandu-i pe deplin inima si sentimentele,poate din cauza timpului scurt pe care l-au petrecut: ,,ca prieteni''.
            Cerul canta acum durerea singuratatii ei eterne exprimandu-si tristetea prin lacrimi ce cad peste intregul trup alb,scaldat intr-o posibila speranta:''Numai in ploaie ma mai simt cu adevarat,Acasa!''La 4 dimineata,dupa ce a hotarat sa plece fara nici macar sa lase un bilet, in urma sa, fiintei pe care a iubit-o o perioada de timp,nu ramasese in spatele usilor si ferestrelor inchise,decat sufletul adormit a unei tinere incarcate de iubire,de o forta cuprinsa in proprile ganduri,care luase o hotarare fulgeratoare,potrivita intregului cadru:,,puterea si vointa de a fi uitat!''

             Varsase lacrimi in zadar si obosise,incat tot ce-si dorea era efectul rapid al pastilelor de somn pe care le inghitise.
Gandurile ii erau ascultate de o Fiinta Suprema astfel incat EA se agata cu inversunare de ultimele fire de somn,ca sa nu fie nevoita sa infrunte realitatea unei noi dimineti incarcate de presimtiri sumbre,inceputul unei noi zile in care urma schimbarea:Crearea unei noi personalitati ,contradictorie celei din trecut! 
              Azi am hotatrat!Voi face curat in sufletul meu,voi arunca pe fereastra toate pozele si amintirile care s-au nascut in trecutul meu alaturi de tine!Sunt hotarata sa traiesc fiecare clipa,ca si cum ar fi ultima fara prezenta constanta a ,,fantomei'' chipului tau langa mine.Imi va fi bine asa!Voi continua sa alerg dupa idealuri marete,le voi indeplini,imi voi construi un viitor aproape,,perfect''(pentru ca nimeni sau nimic in lumea aceasta nu e asa),iar TU nu vei avea decat sa tipi,sa suferi ,sa urli,sa zbieri pentru a te putea intoarce la o lume in care sa fii doar tu mai fericit!
               Inainte sa te intorci in camera asta invadata de carti,de mine de creion si foi ,,patate''de gandurile mele,aminteste-ti ca ai gresit si nu vei avea permisul de intrare in universul cladit de mine decat dupa ce voi vedea pe buzele tale sangerii :dulcea iertare.
P.S.      Intoarce-te pentru ultima data si ia-ti lucrurile care iti apartin:cd-urile,servieta neagra de piele,cana de cafea cu lapte,dar mai presus de toate cuvintele-aruncate.
            Ia-ti si poza de pe masa,pasii tai pierduti prin casa.
            Ciudat ca nu imi pasa,daca pleci maine...