Iubire,inger cu aripile smulse de nebuni...

           Totul pare identic.Si ieri,ca azi,la fel ca maine.Se repeta.Rutina...Ce se schimba?Doar timpul.Sau nici el.Desi trece,mereu in aceiasi directie:inainte!Sau doar asa pare.Nimeni nu-l poate intoarce sau opri.Nimeni nu-l poate intelege.N-are legi!Nu se supune!El e timpul-eternul dusman si aliat al tuturor.Nu sta in loc niciodata chiar daca uneori asa pare.Aparente inselatoare!

            Gandurile nu au somn.Ma intreb de ce le permit sa stea inca acolo,in minte,in intreaga mea fiinta.De cand am zarit chipul tau perfect prin ceata aceea absoluta ce imi invaluia privirea,in interiorul meu s-a nascut o debandada de nedescris.La tot pasul ma impiedic de sentimente sfaramate.Franturi de zambete se catara pe peretii creponati,albastri,reci si tacuti,incercand din rasputeri sa gaseasca iesirea.Pagini rupte de fericire sunt imprastiate pretutindeni.Scrumierele sunt pline de fragmente de emotii si amintiri din care mi-am ,,hranit'' sufletul cu sete.Ma intreb cum de le-am lasat atata timp sa locuiasca acolo si nici macar nu si-au platit chiria.

Am nevoie... Stiu,de o clipa de singuratate si liniste absoluta.As vrea ca toate ideile,gandurile si ,,vocile'' din mintea mea sa taca.Vreau sa fiu invaluita de mireasma intunecata a noptii,sa simt umbrele cum imi imbratiseaza trupul;pentru ca niciodata nu ma voi teme de umbre:ele arata doar ca exista lumina in apropiere.
            Calatoria asta iminenta cu trenul a maturizat-o brusc.Poate ca inca nu a constientizat urmarile rapide si efectele dureroase care au pus stapanire pe imaginatia ei plina de sentimente contradictorii acum.E confuza.Penduleaza intre stari si amintiri care inca o ,,bantuie'' si o determina sa fie indecisa.A obosit!Poate din cauza asta se va opri sa alerge dupa fericire!E hotarata!Vrea sa se schimbe! Nu vrea sa mai sufere,pentru ca nu mai poate!Are nevoie de un strop de luciditate si precizie pentru a-si crea o noua strategie.Nu e hotarata sa uite imaginea lui;pe care nu a avut ocazia sa il cunoasca.Vrea doar sa devina un pic mai matura decat e.Sa nu mai sufere din lucruri banale.

              Statea stinghera,intr-un colt ticsit de suferinta al compartimentului care trebuia sa o duca la destinatie:inapoi in orasul plin de griji si responsabilitati.Privea cum picaturile de ploaie tresar nedumerite pe fereastra,in intunericul adanc.Nu se putea concentra la nimic,nici macar la un nesemnificatif joc de carti.Era nedumerita.Nu reusea sa inteleaga daca visa sau plutea in realitatea dura.Aerul rece ce patrundea prin geamul intredeschis i se juca prin par,vrand parca sa o consoleze.Privea absenta in jur.Se simtea detasata,aproape imateriala.Ceilalti calatori traversau culoarul intr-un ritm alert,cu umbrele strident colorate care-i sagetau privirea.Poate fugeau de ploaie( care nici macar nu ii atingeau ),sau doar de ei insisi.Ea era imobilizata de o putere misterioasa pe scaunul de langa fereastra,incremenita ca o statuie.Parca toate simturile fizice ii erau amortite,transferate in plan emotional.
               Incerca sa se ascunda de realitate,sa traga cortina in fata fiintei sale,insa amestecul de lacrimi si ploaie de pe obraz,care ii mangaia fata in continuu,precum o cascada,abia daca-l simtea ca pe o furnicatura.Priveste cerul cu ochii rosii,care au plans suferinta ei eterna;isi ridica ochii catre norii plumburii.Parca toata greutatea lor atarna pe umerii ei.Durerea lor o invada prin toti porii fiintei sale.Era asemenea ploii,sufletul ei geaman.
               Chiar daca e trista nu uita sa-si adune vointa si sa-si aminteasca ca:Viata trebuie traita!Trebuie sa priveasca mai departe de aparente:sa iubeasca si sa fie iubita.Sa isi ceara scuze atunci cand greseste si sa ierte atunci cand ii este gresit.Sa nu aiba regrete.
RAZI!DANSEAZA!DISTREAZA-TE.Pentru ca traim doar o viata.Si la final iti vei da seama pur si simplu ca nu mai e timp.


P.S.         In concluzie:
              -Voi ruga timpul sa ma ierte,pentru ca nu am facut altceva decat sa-l pierd.Vom servi impreuna o cafea si la nevoie ii voi adauga somnifere in ea.Va adormi usor si ii voi sufla peste gene cu praf de dorinte.In zadar.Chiar si-n vis,o sa-si intinda falnic aripile,si-o sa zboare spre neant.O sa ma paraseasca cu nepasare.
               Astazi,o sa plec.O sa fug mancand pamantul.O sa fug de mine,de tine,de gandurile mele stupide care se invart aiurea prin minte.O sa fug de ,,nenorocitul'' de parfum care imi lasa amprente pe suflet cu degetele-i aromate.O sa-mi cumpar o umbrela sa ma protejeze de ploaia acida a miresmelor tale.

             Si stiu ca, in cele din urma, voi reusi!