In urma ta a ramas doar ploaia,poate acolo se afla inima mea sau doar traiesc cu speranta asta.Pasii mei,intreaga mea fiinta alearga in penumbra noptii,se scalda in baltoace mari de apa,hainele ii sunt ude,lipite de corpul ei subtire,lipsit de vlaga,a uitat cine e,ce isi doreste acum,dar e libera si mai presus de toate e fericita!
Ploaia a reusit sa ii acopere lacrimile,a sbulberat intr-o clipa chipul lui perfect,s-a asternut incet peste ochii lui calzi,albastri,ce reuseau sa o linisteasca in serile reci ale lunii decembrie;amintirile petrecute impreuna au fost clipele de pe scena unui vis realizat in intregime de imaginatia ei desavarsita,fiinta iubita neintelegandu-i pe deplin inima si sentimentele,poate din cauza timpului scurt pe care l-au petrecut: ,,ca prieteni''.
Cerul canta acum durerea singuratatii ei eterne exprimandu-si tristetea prin lacrimi ce cad peste intregul trup alb,scaldat intr-o posibila speranta:''Numai in ploaie ma mai simt cu adevarat,Acasa!''La 4 dimineata,dupa ce a hotarat sa plece fara nici macar sa lase un bilet, in urma sa, fiintei pe care a iubit-o o perioada de timp,nu ramasese in spatele usilor si ferestrelor inchise,decat sufletul adormit a unei tinere incarcate de iubire,de o forta cuprinsa in proprile ganduri,care luase o hotarare fulgeratoare,potrivita intregului cadru:,,puterea si vointa de a fi uitat!''
Varsase lacrimi in zadar si obosise,incat tot ce-si dorea era efectul rapid al pastilelor de somn pe care le inghitise.
Gandurile ii erau ascultate de o Fiinta Suprema astfel incat EA se agata cu inversunare de ultimele fire de somn,ca sa nu fie nevoita sa infrunte realitatea unei noi dimineti incarcate de presimtiri sumbre,inceputul unei noi zile in care urma schimbarea:Crearea unei noi personalitati ,contradictorie celei din trecut!
Azi am hotatrat!Voi face curat in sufletul meu,voi arunca pe fereastra toate pozele si amintirile care s-au nascut in trecutul meu alaturi de tine!Sunt hotarata sa traiesc fiecare clipa,ca si cum ar fi ultima fara prezenta constanta a ,,fantomei'' chipului tau langa mine.Imi va fi bine asa!Voi continua sa alerg dupa idealuri marete,le voi indeplini,imi voi construi un viitor aproape,,perfect''(pentru ca nimeni sau nimic in lumea aceasta nu e asa),iar TU nu vei avea decat sa tipi,sa suferi ,sa urli,sa zbieri pentru a te putea intoarce la o lume in care sa fii doar tu mai fericit!
Inainte sa te intorci in camera asta invadata de carti,de mine de creion si foi ,,patate''de gandurile mele,aminteste-ti ca ai gresit si nu vei avea permisul de intrare in universul cladit de mine decat dupa ce voi vedea pe buzele tale sangerii :dulcea iertare.
P.S. Intoarce-te pentru ultima data si ia-ti lucrurile care iti apartin:cd-urile,servieta neagra de piele,cana de cafea cu lapte,dar mai presus de toate cuvintele-aruncate.
Ia-ti si poza de pe masa,pasii tai pierduti prin casa.
Ciudat ca nu imi pasa,daca pleci maine...
Timp fara ceas,minute ce alearga cu nesimtire,secunde puternice si intepenite,care sunt invaluite de o ameteala densa dar totusi precisa.Controverse complicate,ganduri neimblanzite tipand ascutit tristetea profunda a inimii mele si cantand la unison,o adevarata nebunie.
Deja totul a luat-o razna.Realul se preschimba in ireal,ciudatul se preface in obisnuita monotonie acuta,iar focul ce ardea in interiorul creierului ajunge la floarea plapanda cu petale sangerii,pictate ca intr-un peisaj perfect in apusul soarelui,pe malul marii.O melancolie profunda se naste in interiorul meu,gandurile se pierd insufletite pe foaia alba,patata de cateva lacrimi grele de cuvintele care le definesc perfect,intreaga mea fiinta viseaza departe de lumea plina de ,,impuritati'' pe care cu totii suntem nevoiti sa o acceptam in mare parte.
In fine:
,,Sunt tot ce-as fi vrut sa fiu
Am aflat tot ce-am vrut sa stiu
Am lumea toata dar ceva imi lipseste.''
Totusi ultimul lucru care mi-l doresc e schimbare.Simt ca pot controla totul,dar de fapt nu pot controla nimic!Emotii puternice imi invaluie sufletul in boarea usoara si calda care ma rasfata in dimineata tarzie a lunii decembrie.Simt cum totul se prabuseste in jurul meu.Trag incet si fara speranta draperia pentru a privi spectacolul fulgilor de nea ce se lasa admirati de imensitatea si melancolia ochilor mei albastri tacuti.
Si ninge,ninge atat de incet,incat simt pe buze dulceata iubirii acelea tarzii,ascunsa undeva departe,poate prea departe,si de aceea nu o voi gasi prea curand.
Iarna...este cand totul devine atat de trist si nesemnificativ incat lacrimile indurerate si sentimentele contradictorii racesc pana ingheata.Mi-am dat seama ca exista doua lucruri care ma impiedica sa-mi realizez visele:
- Gandul ca ele sunt imposibile
- Ideea de a le vedea transformandu-se in ceva posibil,printr-o transformare brusca a rotii norocului,atunci cand ma astept mai putin.Schimbarea nu se instaleaza in gandirea si credinta fiintei umane pentru ca in acest moment apare spaima de un drum caruia nu-i cunosti ,,destinatia'',de o viata cu provocari necunoscute,de posibilitatea ca lucrurile cu care suntem obisnuiti sa dispara pentru totdeauna.
,,Oamenii vor sa schimbe totul,dar in acelasi timp ar dori ca totul sa ramana la fel.''
Imi doresc schimbare,insa nu-mi voi putea indeplini aceasta doarinta fiindca nu mi-am adunat din colturile sufletului si a mintii mele puterea si vointa de a adopta aceasta decizie.
P.S. SCHIMBARE-dorinta inaltatoare ce desavarseste personalitatea fiintei umane.
,,Cu cat exista mai multa schimbare,cu atat viata este mai abundenta.O viata abundenta aduce cu sine extraordinare schimbari clipa de clipa.''
(Articol realizat pe parcursul lecturii:,,Diavolul si Domnisoara Prym''
P.Coelho)
Fum de tigara...Se imprastie incet,imi atinge parul despicat,apoi buzele uscate,apoi ochii umezi,imi mangaie fata,imi provoaca o relaxare vitala pe care nu am mai simtit-o demult.Am ochii rosii de acest fum teribil care constituie ,,supradoza de viata'' si gura uscata de urma pierduta mult prea devreme a efectului provocat de alcool.
Se scurge pe sub piele,imi gadila venele,aluneca pe gat un dor nebun,a carui inima bate mai tare ca ieri,mai repede ca astazi,mai incet decat maine,dar care imi creeaza o senzatie de ameteala profunda ce se rasfrange peste intregul meu corp.Simt cum lucrurile din camera:mobila,carti,veioza ce a amutit pe tablia noptierei se apropie de fata mea,incerc sa le indepartez,dar ma simt strivita sub o gramada de lucruri inutile care sunt materializate,dar baza pe care se fondeaza constituie SENTIMENTE!Am adunat in intreaga mea calatorie,prin aceasta viata o colectie de sentimente pe care acum le gasesc inutile.Am pastrat doar strictul necesar pentru supravietuire.Multe insa le-am inlaturat din preajma fiintei mele:Ura,Frica,Tristete,Suferinta,Razbunare,Pesimism,Disperare,Plictiseala,
Vinovatie nu le mai cunosc sensul.Stiu insa ca in trecut au facut parte din mine insa acum mi-am impus sa le ascund sau sa le arunc pe fereastra.Un ultim mesaj pentru persoanele care imi vor intalni sentimentele,se vor impiedica de ele,sentimente pe care eu am ales sa le fac uitate:,,Ce semeni,aia culegi!Si nu inteleg cum de anumite persoane se poarta urat,dar asteapta respect si iubire.Cu care drept?Cu care curaj sa ranesti si sa astepti iertare?Ai gresit?Invata sa imi arati ca iti pare rau,fiindca aceste simboluri numite cuvinte zbor,se pierd...iar eu raman cu mainile goale.''
Imi voi ascunde aceste sentimente nocive,intr-o cutie pe care o voi incuia cu un lacat.
Voi lasa acest cufar innegrit de suferinta vremurilor trecute,ingreunat de amintiri dureroase,pe care am ales sa il acopar cu sentimente vesele,sa se sufoce sub fumul prafului,fara cea mai mica teama in acea celula pentru TOTDEAUNA.
